În sectorul muzical european, nu toate categoriile de artişti se situează pe picior de egalitate. În prezent, artiştii interpreţi beneficiază de o protecţie a drepturilor de reproducere şi de difuzare timp de 50 de ani - o durată cu mult inferioară celei acordate compozitorilor şi scurtă, ţinând cont de evoluţia demografică. În cazul compozitorilor, această protecţie este valabilă pe toată durata vieţii şi încă 70 de ani după moartea lor.
Mii de muzicieni şi interpreţi din anii 1950 şi 1960 riscă astfel să fie privaţi, în următorii zece ani, de taxele pe care le primesc astăzi pentru fiecare difuzare a înregistrărilor lor pe calea undelor. Ori, pentru artiştii cei mai puţin cunoscuţi, aceste taxe reprezintă adesea singurul venit.
Prin urmare, Comisia intenţionează să propună o prelungire, de la 50 la 95 de ani, a perioadei de protecţie a drepturilor de reproducere şi de difuzare de care beneficiază artiştii interpreţi europeni. De asemenea, Comisia propune ca artiştii interpreţi să-şi poată schimba casa de discuri, în situaţia în care aceasta nu doreşte să reediteze o înregistrare pe o durată prelungită.
Iubitorii de muzică pot sta liniştiţi, pentru că aceste măsuri nu ar trebui să aibă niciun efect asupra preţurilor de consum.
De asemenea, comisarul McCreevy propune o nouă abordare privind perceperea drepturilor de autor şi, în special, privind modul de colectare şi utilizare a taxelor pentru a compensa utilizarea copiilor private (reproducerea unei opere pentru uz personal). Pentru a obţine soluţii concrete, dl McCreevy a hotărât să lanseze o consultare a tuturor părţilor interesate din acest sector .
